Bicicleta

O bicicletă poate fi definită în general ca fiind un vehicul rutier cu două roţi aşezate în linie una în spatele celeilalte, pus în mişcare prin intermediul a două pedale acţionate cu picioarele. Se estimează că mersul pe bicicletă este de trei ori mai eficient din punct de vedere energetic decât mersul pe jos, iar viteza este de trei - patru ori mai mare.

Fiind inventate în Europa secolului 19, bicicletele sunt acum în număr de peste un miliard, asigurând în multe regiuni mijlocul principal de transport. Ele sunt de asemenea foarte populare ca mod de recreaţie, şi au fost adaptate pentru folosinţă în multe alte domenii ale activităţii umane cum ar fi cel al jucăriilor, fitness, aplicaţii militare, servicii de curierat şi sportul numit ciclism.

Forma şi configuraţia de bază a cadrului, roţilor, pedalelor, şezutului şi a ghidonului au suferit doar mici schimbări din 1885, când a fost construit primul model cu lanţ, cu toate că multe detalii importante au fost îmbunătăţite, în special odată cu apariţia materialelor moderne de fabricaţie şi a proiectării asistate de calculator. Acestea au permis răspândirea modelelor speciale pentru cei ce practică un anume tip de ciclism.

Bicicleta a influenţat istoria în mod considerabil, atât în domeniul cultural, cât şi în cel industrial. În anii de început, construcţia bicicletelor s-a inspirat din tehnologiile deja existente, dar în ultima vreme bicicleta a contribuit la rândul ei la dezvoltarea tehnologiilor, atât în vechile domenii, cât şi în altele noi.

Strămoşul bicicletei a fost creat de către baronul german Karl Drais, care a inventat şi şi-a patentat maşinăria în anul 1817. Aşadar, în acel an a avut loc prima plimbare cu bicicleta din oraşul său natal, Mannheim, până în suburbia Rheinau.

Ciclismul şi sănătatea

Exercitiul fizic obţinut din mersul pe bicicletă este în general asociat cu sănătatea şi cu o stare de bine general. Organizaţia mondială a sănătăţii estimează că lipsa activităţii fizice este pe locul doi (după fumatul de tutun) ca factor de risc în ţările dezvoltate, iar acest lucru este asociat cu costuri de zeci de miliarde de dolari.

În general, ciclismul nu este considerat o activitate cu grad mare de risc. Numarul de răniţi per kilometru este comparabil cu cel al pietonilor, dar mai mic decat cel al pasagerilor de autoturisme.

Un studiu danez din anul 2000 a concluzionat că mersul pe bicicletă la lucru este legat de o reducere cu 40% a ratei mortalităţii; acesta a inclus toate cauzele decesului, inclusiv accidentele rutiere.

Activismul pentru ciclism

Cicliştii formează asociaţii, atât pentru interese specifice (cum ar fi benzi pentru biciclete, întreţinerea drumurilor, proiectarea urbană, cluburi de concursuri, cluburi de turism, etc.) cât şi pentru scopuri globale (conservarea energiei, reducerea poluării, promovarea bunei condiţii fizice).

Asemenea grupuri promovează bicicleta ca un mijloc alternativ de transoprt şi sublinază potenţialul ei pentru conservarea energiei şi a resurselor precum şi beneficiile pe care mersul pe bicicletă le aduce sănătăţii în comparaţie cu mersul cu maşina. Astfel de activişti cer de asemenea îmbunătăţirea transportului în comun atât local, cât şi între oraşe. Ei cer şi dotarea acestora cu soluţii pentru transportul bicicletelor.

Masa Critică este o mişcare mondială de promovare a ciclismului. Are legătura cu largirea spaţiului alocat bicicletelor şi este susţinută atât de cei ce fac campanie pentru protejarea mediului înconjurator, cât şi de alte şcoli de gândire politică. Concret, Masa Critică este o plimbare lunară cu bicicletele, la care „din întâmplare” participă sute de ciclişti. În România, astfel de evenimente au avut pana acum loc în Bucureşti, Timişoara, Iasi, Cluj Napoca cat si in Alba Iulia.